school
Noam Chomsky este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT), una din figurile proeminente ale culturii mondiale si potrivit “Arts and Humanities Citation Index din 1992”, cel mai citat autor si savant in viata, ale carui critici constante la adresa politicii externe imperialiste americane, au nascut extreme de multe controverse.

In anul 1988, impreuna cu Edward S Herman, professor emerit in finante la Wharton School of the University of Pennsylvania a scris cartea Manufacturing Consens: The Political Economy of the Mass-Media, in care si-a expus in mod stralucit crezul sau de “anarho-sindicalist” si militant neobosit de stanga.

Astfel, Noam Chomsky a analizat, identificat si a explicat intr-o formulare accesibila, pe intelesul tuturor, regulile de baza ale manipularii pe care se bazeaza puterea politica aflata in criza de legimitate si pe care el le numeste “strategii ale diversiunii”.
Sintetizarea acestora a dus la ceea ce multi numesc “Decalogul Chomsky” si care se doreste a fi un minighid al actiunilor intreprinse de orice Puterea Politica:

1. Poporul trebuie sa aiba in permanenta mintea ocupată cu orice altceva decat cu adevaratele lui probleme.
In acest sens se actioneaza in permanenta prin comutarea atentiei de la problemele sociale reale, catre subiecte minore, nesemnificative, dar cu impact emotional mare.

2. Poporul trebuie sa perceapa conducatorii drept salvatori ai natiunii
Pentru aceasta, sunt inventate amenintari false, sau sunt create artificial probleme grave, care ingrijoreaza si angajeaza in mod real opinia publica, dupa care tot ei le ofera solutiile “salvatoare”

3. Poporul trebuie permanent pregatit pentru mai rau.
Mecanismele propagandei “albe” (oficiala, integral asumata de guvern), “gri” (partial asumata) si “negre” (niciodata asumata) trebuie sa promoveze imaginea unui guvern in permamenta preocupat pentru ameliorarea conditiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. Astfel, cel mai mare rau devine suportabil daca e administrat in cateva etape esalonate, conform unui program dinainte anuntat.

4. Poporul trebuie sa creada ca si ceea ce guvernele ii pregatesc spre a trai mai rau este tot pentru binele sau.
Ideea de baza a acestei strategii este obtinerea acordului de moment al poporului pentru masuri economice dure din viitor. Omul se obisnuieste cu ideea si iaccepta tot, daca e prevenit si amanat.

5. Poporul trebuie sa aiba o gandire care sa nu-i permita sesizarea legaturii dintre cauze si efecte.
Guvernantii se adreseaza oamenilor ca si cum ar avea cu totii o gandire puerila. Prin aceasta tehnica se doreste directionarea multimilor spre un tip de gandire superficiala, naiva si cu predispozitie la intoxicari informationale.

6. Poporul trebuie dezobisnuit sa problematizeze realitatea si sa actioneze sub impulsul emotiilor.
Ideea este de a face tot timpul apel la sentimente si la reactii instinctuale, nu la ratiune. Se urmareste incurajarea reactiilor emotionale, pentru ca sunt cel mai usor de manipulat.

7. Poporul trebuie obisnuit cu satisfactii ieftine, care sa-i ocupe timpul si sa-l demotiveze in atingerea unor idealuri superioare.
Sistemul de invatamant corupt si nefunctional este instrumentul ideal de a tine cetatenii in ignoranta si de a manipula opiniile colective in directia dorita

8. Poporul nu trebuie sa aiba acces la mijloace de informare completa, exacta, corecta si obiectiva.
Esentiala in acest sens este incurajarea financiara a acelor mijloace de comunicare in masa care indobitocesc publicul si il tin legat de emisiuni si seriale vulgare, care trag inteligenta in jos, pana la limita anihilarii

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul gregar.
Cele mai bune actiuni in acest sens sunt: stimularea sentimentul individual de culpa, de fatalitate, de neputinta. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turma si sunt usor de controlat.

10. Poporul nu trebuie sa creada in existenta strategiilor si mijloacelor oficiale de manipulare.
Aceasta inseamna sa se faca apel la toate cuceririle stiintelor pentru a cunoaste punctele slabe din psihologia individului si a multimilor. Simultan, este necesara discreditarea acestor cunostinte prin mass-media, astfel ca poporul sa nu creada in mijloacele si strategiile statale de manipulare.

Aceste strategii ale diversiunii au functionat din plin in perioada comunista in tara noastra, iar daca ele au fost sistate, ori dimpotriva, s-au acutizat dupa 1989, raman la aprecierea, experienta si intelegerea fiecarui individ care traieste intr-o societate libera si democrata.

Anunțuri