error_404__democracy_not_found_by_loreejoe-d573qnx
Ritualul linistirii

Guvernul reprezentativ a asigurat succesiunea lina in absenta unei dinastii ereditare. A deschis canale de reactie inversa intre varful si baza societatii. A creat o arena in care disputele dintre diverse grupuri puteau fi solutionate pe cale pasnica.

Legat de criteriul majorităţii si de ideea „omul si votul”, guvernul reprezentativ i-a ajutat pe cei saraci si slabi sa obtina avantaje de la tehnicienii puterii care comandau motoarele integratoare ale societatii. Pentru aceste motive, raspandirea lui a fost, in mare, o realizare epocala in istorie, cu efecte civilizatoare.

Totusi, chiar de la inceput, guvernul reprezentativ nu si-a tinut nici pe departe promisiunea. Oricata imaginatie am avea, nu putem spune ca el s-a aflat vreodata sub controlul poporului, oricare ar fi definitia data acestuia. In niciuna din tarile industriale guvernul reprezentativ nu a modificat efectiv structura subiacenta a puterii – subelitele, elitele si supraelitele. Departe de a slabi controlul elitelor conducatoare, mecanismul reprezentarii a devenit unul din principalele mijloace de integrare cu ajutorul carora acestea s-au mentinut la putere.

Astfel, indiferent cine iesea invingator, alegerile au indeplinit o importanta functie culturala pentru elite. In masura in care oricine avea dreptul la vot, alegerile au alimentat iluzia egalitatii. Votarea era un ritual de linistire in masa, dand cetatenilor impresia ca optiunile se faceau sistematic, cu regularitate mecanica, deci, implicit, in mod rational. Alegerile i-au asigurat in mod simbolic pe cetateni ca ei conduc – ca, teoretic cel putin, isi pot „dezalege” conducatorii din moment ce si-i aleg. Atat in tarile capitaliste, cat si in cele socialiste, aceasta linistire rituala s-a dovedit deseori mai importanta decat rezultatul propriu-zis al alegerilor.

Elitele integratoare au programat masina politica altfel in diversele tari, reglementand numarul partidelor sau manipuland eligibilitatea. Cu toate acestea, ritualul electoral – farsa, după parerea unora – a fost folosit peste tot. Alegerile sunt supapa de siguranta pentru protestele venite de jos.

In plus, cu toate eforturile reformatorilor democratici si radicalilor, elitele integratoare si-au pastrat controlul efectiv si permanent asupra sistemelor de guvernare reprezentativa. S-au emis multe teorii pentru a explica de ce s-a intamplat astfel. Dar majoritatea acestor teorii nu tin cont de caracterul mecanic al sistemului.

Daca vom privi sistemele politice din Al Doilea Val cu ochii unui inginer, nu ai unui politolog, vom fi izbiti de un fapt esential care trece de obicei neobservat.

In industrie, inginerii obisnuiesc sa imparta masinile in doua categorii fundamental diferite: cele care functioneaza intermitent, cunoscute drept masini de „prelucrare in loturi”, si cele care functioneaza fara intrerupere, numite „cu flux continuu”. Un exemplu din prima categorie este banala presa de forjare in matrite. Muncitorul aduce un lot de placute metalice si le introduce, cate una sau mai multe in masina, care le matriteaza in formele dorite. Cand lotul s-a ispravit, masina se opreste pana la sosirea unui alt lot. Un exemplu din a doua categorie este rafinaria de petrol care, odata ce a fost pusa in functiune, nu se mai opreste. Titeiul curge prin coloane, tevi si rezervoare 24 de ore din 24.

Daca privim la fabrica globala de legi, cu votarea intermitenta, avem in fata o masina clasica de prelucrare in loturi. Publicul poate alege intre candidati la anumite date, dupa care „masina democratiei” este oprita.

Comparati aceasta masina cu fluxul continuu de influenta pornit de la grupurile de interese economice, de la grupurile care exercita presiuni in viata politica si de la traficantii de putere. Numerosi delegati ai societatilor anonime, ai agentiilor si departamentelor guvernamentale si ai ministerelor depun marturie in fata comitetelor, sunt membri ai unor comisii speciale, iau parte la aceleasi receptii si banchete, toasteaza unul pentru celalalt, transmit informatii si influenta incoace si incolo, inraurind astfel neincetat procesul decizional.

In rezumat, elitele au creat o puternica masina cu flux continuu care sa functioneze alaturi de masina democratica de prelucrare in loturi (si deseori in scopuri opuse). Numai daca vedem aceste doua masini una langa alta, putem intelege cum s-a exercitat realmente puterea in fabrica globala de legi.

Atata timp cat au jucat jocul reprezentarii, cetatenii au avut, in cel mai bun caz, doar ocazii intermitente, la alegeri, de a-si transmite aprobarea sau dezaprobarea pentru guvern si actiunile acestuia. In schimb, tehnicienii puterii au influentat permanent aceste actiuni.

In fine, chiar in principiul reprezentarii s-a introdus un instrument si mai puternic de control social. Insasi alegerea unor oameni pentru a-i reprezenta pe altii a creat noi membri ai elitei.
Cand muncitorii, de exemplu, au inceput sa lupte pentru dreptul de a organiza sindicate, ei au fost hartuiti, judecati pentru conspiratie, urmariti de spionii companiei ori batuţi de politie si echipe de mardeiasi. Ei nu faceau parte din sistem, in care nu erau reprezentati ori erau reprezentati in mod necorespunzator.

Dupa infiintare, sindicatele au dat nastere unui nou grup de integratori – liderii sindicali – ai carui membri, in loc sa-i reprezinte pur si simplu pe muncitori, au mediat intre acestia si elitele din economie si din conducerea politica. In ciuda afirmatiilor lor, liderii sindicali din intreaga lume au devenit membri de baza ai elitelor integratoare.

Teoretic, necesitatea de a candida in alegerile urmatoare garanteaza ca reprezentantii vor ramane cinstiti si vor continua sa sustina interesele cetatenilor pe care-i reprezinta. Aceasta nu a impiedicat insa nicaieri absorbirea reprezentantilor in arhitectura puterii. Distanta dintre reprezentanti si cetatenii pe care-i reprezinta a crescut peste tot.

Forma de guvernamant reprezentativ – democratia, cum am fost invatati sa o numim – a fost, pe scurt, o tehnologie industriala de asigurare a inegalitatii. Ea este pseudoreprezentativa.

Sursa: Al treilea val – Alvin Toffler

Anunțuri