646x404
Războiul declanşat de scriitorul şi publicistul Nicolae Breban în timpul conferinţei de presă prilejuite de instalarea lui Radu Boroianu în fruntea ICR se poartă în prezent cu arme grele.

Din tranşeele grupului Liiceanu-Pleşu-Patapievici sunt aruncate ameninţări cu judecata, în timp ce din cealaltă parte, Breban îi acuză de minciună şi oportunism. Un nou episod al acestui conflict este subiectul interviului pe care Nicolae Breban l-a acordat în exclusivitate ziarului „ring”, în care romancierul face în continuare acuzaţii cât se poate de grave.

Ce faceţi, domnule Breban?

Păi, uite, mă lupt cu haitele astea care inventează tot felul de lucruri, că eu l-am atacat pe Liiceanu, şi acum vor să mă dea în judecată pe o chestie pe care a inventat-o el. Eu n-am vorbit deloc de Liiceanu, am vorbit doar de Patapievici la Radu Tudor, atât. Deci, în acea şedinţă a Academiei Române, nu aţi pomenit nimic de dl Liiceanu? Nu, nici vorbă. El se bagă în ciorbă.

Nu este aşa de important cum vrea să arate. La academie m-a rugat Eugen Simion, preşedintele secţiei noastre, să rezum ce am spus la Radu Tudor. I-a plăcut ce am spus la Antena 3, critica pe care am făcut-o celor opt ani de conducere la ICR ai lui Patapievici. Deci n-am vorbit deloc de Liiceanu.

El s-a băgat în ciorbă acum, cu tupeul pe care îl cunoaşteţi. Dar cu intenţia dvs. de a-i „împuşca”, ce este? E o metaforă. Am spus la Radu Tudor că, dacă în Polonia, Patapievici ar fi înjurat naţia şi identitatea poloneză, ăia l-ar fi împuşcat. N-am zis eu să fie împuşcat. La noi n-a protestat nimeni când omul ăsta a bălăcărit în cartea lui naţiunea şi istoria României.

Aţi avut ocazia, în ultima vreme, să vorbiţi cu dl Patapievici?

Nu, pentru că nu suntem prieteni. De altfel, timp de opt ani, el nu m-a chemat niciodată la ICR. În discursul meu la ICR eu am atacat pornografia. Poate că nu trebuia să spun cuvintele alea, dar puteam să spun lucruri mult mai grave. De exemplu, dl Cărtărescu, în „Orbitor”, spune: „Îmi bag p…a în regina Angliei!” Nu e drăguţă fraza asta? Eu am 20.000 de pagini publicate şi nu am folosit vreun cuvânt scabros. Mă împotrivesc literaturii pornografice. Nici măcar nu are talent…

Dl. Boroianu, cu care sunteţi bun prieten…

Nu, nu, sunt amic, nu sunt bun prieten. … a publicat în „Observatorul cultural” o scrisoare prin care se poate spune că se desparte de dvs. Aţi fost debarcat astfel de la ICR? Eu nu puteam fi debarcat dintr-o funcţie în care nu am fost niciodată. El m-a rugat să vin la conferinţa lui de presă. Spre uimirea mea, m-a chemat lângă el şi a anunţat, fără să mă întrebe înainte, că voi fi preşedintele Consiliului Consultativ. Eu nu ştiam că există aşa ceva. Pentru că mi-a fost puţin milă de el şi am vrut să-l încurajez, pentru că este un om drăguţ şi deştept şi a fost instalat de Tăriceanu, nu l-am contrazis. El mi-a dat cuvântul şi mi-am spus punctul de vedere. Eu nu m-am sfiit nici sub comunişti, nu m-am sfiit nici să mă duc la cel mai mare ziar francez să-l trag de urechi pe tiranul României, aşa că de ce să mă sfiesc eu să spun ce cred despre Patapievici, care timp de opt ani, cu un buget enorm, a făcut praf toate personalităţile mari româneşti?

Boroianu, după aceea, m-a felicitat, m-a felicitat şi după emisiunea cu Radu Tudor. Apoi s-a întâmplat ceva. S-au făcut presiuni asupra lui probabil, de către oamenii care dirijează acest ICR de câţiva ani. Eu am bănuiala că acest ICR a funcţionat şi ca reţea de susţinere a lui Băsescu în ultimii ani – apropo de diaspora…

„Serviciile sunt încă o dată contra mea, ca şi sub Ceauşescu”

Este şi o sintagmă care a circulat în ultimii ani, „Intelectualii lui Băsescu”Reţeaua ICR-ului a funcţionat ca o reţea de diversiune, de informaţii, poate a influenţat şi alegerile, habar n-am. Probabil că serviciile sunt încă o dată contra mea, ca şi sub Ceauşescu, deşi eu l-am cunoscut pe dl Maior, care este ginerele prietenului meu Augustin Buzura, şi îmi părea un om simpatic. Dar, mă rog, ştiu eu ce este acolo?… În orice caz, problemele României sunt în altă parte acum, nu în ICR, şi eu sunt curios cum va duce barca mai departe Boroianu, pentru că el este acum sub influenţa vechii găşti.

Aveţi de gând să continuaţi activitatea în acest Consiliu Consultativ de la ICR?

Nu, nu. Am stat de vorbă cu dl Tăriceanu, care l-a plasat acolo pe Boroianu, şi l-am rugat să-i spună să nu mai folosească numele meu în presă. De altfel, a făcut un lucru de prost gust Boroianu, care acum două luni a venit la mine ca să mă roage să-l susţin. M-a numit fără să mă întrebe. Eu, după ce am vorbit la ICR, am plecat şi n-am mai fost acolo şi nici nu am mai vorbit cu Boroianu decât la telefon.

Deci mai aveţi un viitor în ICR?

Nu, nu, niciun viitor. Eu nu vreau să mai colaborez cu Radu Boroianu decât dacă el îşi revine, pentru că acum am senzaţia că ori serviciile îl influenţează pe săracul băiat, ori se agaţă de post. Dar se înşală, pentru că vechii stăpâni ai ICR-ului nu vor renunţa la această instituţie.

„Liiceanu este absolut obraznic, e un oportunist”

S-a vorbit că în discursul dvs. v-aţi referit cu ură la adresa domnilor Liiceanu, Patapievici şi Pleşu. Nu cu ură, ci cu dispreţ! Eu nu-i urăsc pe băieţii ăştia, care sunt mult sub nivelul meu. Ei nu pot să intre într-un dialog real cu mine pentru că nu au opera de substanţă pe care o am eu, pe care o au Marin Preda sau Rebreanu. Ei sunt inteligenţi, talentaţi, dar şi-a ratat fiecare cariera. Ei i-au promis maestrului lor, Noica, că vor fi filosofi. Niciunul n-a avut forţa să stea mii de ore în bibliotecă să scoată cărţi de filosofie. Pleşu, care este mai inteligent puţin, a scos câteva cărţi de eseistică, dar foarte disparate, ba despre păsări, ba despre Noul Testament. Eu nu înţeleg ce vrea el. Iar Liiceanu este absolut obraznic, e un oportunist. Ce înseamnă oportunist? După 25 de ani de la revoluţie, el tot vorbeşte desăre starea lui de disident. El n-a fost niciodată disident.

Ei doi erau nişte băieţaşi foarte talentaţi şi deştepţi. Liiceanu era asistent la Institutul de Arte Plastice, iar Pleşu, tot acolo, era secretar de partid. Ei, într-un fel, par că sunt rataţi, dar eu nu cred că sunt nici măcar rataţi. Sunt oameni care scot nişte cărţi de foiletonistică. Gălăgia asta pe care ei o fac acum mi se pare foarte suspectă. Unul din ei, cum e Liiceanu, spune că eu l-am atacat şi sar repede vreo şapte-opt ziare şi îl apără de parcă chiar este adevărat că eu la academie am vorbit despre el, ceea ce este o minciună sfruntată. Liiceanu, atât de încântat de propria minciună, anunţă că mă dă în judecată pentru o chestie pe care a inventat-o el. Ce obrăznicie e asta? E o obrăznicie balcanică, nici măcar valahă.

Deci nu este vorba, în definitiv, despre ură…

Dar de ce să-i urăsc eu pe ei? Eventual aş putea să-i urăsc pe Rebreanu sau pe Preda, pentru că cei despre care vorbim aici nu sunt la nivelul meu. La adresa lor am un dispreţ calm, nu atât pentru cărţile lor, asta îi priveşte, cât pentru faptul că înjură marile valori româneşti şi ideea de unitate şi identitate naţională. Pentru asta îi dispreţuiesc, cu un plus pentru Patapievici, care a îndrăznit să umple de noroi istoria naţională şi nimeni în cultură nu a reacţionat. Iar când Breban reacţionează după 20 de ani, îmi sar în cap.

Totuşi, nu credeţi că toate aceste conflicte aduc un deserviciu culturii române?

Eu m-am întors de la Paris în 1990, iar în 25 de ani am publicat 27 de volume, în timp ce băieţii ăştia umblau după zeci de miliarde de la Soros şi de la Microsoft. Eu am cerut odată nişte bani de la Soros şi nici nu m-a băgat în seamă. Dar Soros dă foarte mulţi bani la oameni care-şi pun problema, ca şi Manolescu, ca şi Lucian Boia, că poate Transilvania nu aparţine de poporul român. Nu e interesant acest lucru? Păi, vedeţi ce stă la fund acolo? Băieţii ăştia au avut zeci de miliarde în mână, plus bugetul enorm pe care l-a avut Patapievici, ca să ne destabilizeze pe noi, ăştia care credem că naţiunea română este o naţiune puternică, mândră şi legitimă, creatoare de mari valori.

Sursa: ziarulring.ro

Anunțuri