Un document grăitor pentru propulsarea Rusiei ca mare putere

Documentul la care ne referim, îndelung controversat, reunește trei texte diferite, posibil de lecturat în arhiva de la Quai d’Orsay, după unii critici scrise pe o filieră de inspirație poloneză, în 1790, la comanda lui Napoleon. „Dar pentru oricine crede ca textul a fost într-adevăr scris în 1725, Testamentul capătă dimensiunile unei profeții teribile” – scrie Elena Jourdan de la Institutul Pierre Renouvin intr-un excelent studiu publicat in aprilie 2004.

Elaborat în anul morții marelui Țar reformator, documentul a fost descoperit de cavalerul francez d’Eon, în biblioteca Împărătesei Rusiei, Elizabeta Petrovna (1741-1761), fiica lui Petru cel Mare, și adus la Paris, în anul 1757, de către ambasadorul Franței la Petersburg pentru a fi predat Regelui Ludovic al XV-lea. Publicat la Paris, în anul 1843, Testamentul lui Petru cel Mare a fost citit și comentat cu mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de toate capetele încoronate din Europa, miniștrii de externe și șefi de cancelarii, de politicieni, istorici și oameni de cultură, dovedindu-se de o actualitate mereu reînnoită.

În pofida suspiciunilor cu privire la autenticitatea sa, Testamentul lui Petru cel Mare reprezintă un document a cărui valoare rezidă de fapt în confirmarea, prin fapte istorice, a recomandărilor (indiferent dacă au fost elaborate de țar sau doar atribuite acestuia) către urmașii săi de la Kremlin, fie aceștia țari sau comisari, autocrați sau democrați de circumstanță, întotdeauna ruși în adâncurile ființei lor.

Așadar, indiferent de natura sa, documentul rămâne revelator pentru o realitate confirmată de mai bine de două veacuri de istorie. Implicațiile pentru actualitatea geopolitică internațională și, în particular, pentru cea românească, sunt extraordinar de importante, permițându-ne să întelegem multe lucruri care se întamplă, acum, sub ochii noștri. În particular, pentru noi, românii, așezați ”ca o lacrimă latină într-un imens ocean slav”, textul are învățămintele sale, românii stricând mereu planurile panslaviste ale puterii de la Răsărit în partea aceasta de Lume.

Variantele Testamentului

PRIMUL TEXT:

„In numele prea sfintei şi nedespărţitei Treimi, Noi Petru I-iu, tuturor descendenţilor şi succesorilor şi guvernului naţiunii ruseşti:

Marele Dumnezeu de la care ţinem existenţa noastră şi coroana noastră, luminîndu-ne cu lumina sa şi sprijinindu-ne cu sprijinul său, îmi îngădui a privi poporul rus ca un popor chemat în viitor la dominaţia generală a Europei.

Întemeiez această cugetare a mea pe aceea că naţiunile Europei au ajuns, în mare parte, într-o bătrîneţe vecină cu pieirea spre care merg cu paşi mari; trebuie ca ele să fie lesne şi sigur cucerite de către un popor tînăr şi nou, cînd acesta va fi atins toată forţa şi creşterea sa.

Privesc dar invaziunea ţărilor Occidentului şi Orientului de către Nord ca o misiune periodică decretată în cugetele Providenţei care tot astfel a regenerat poporul roman prin invaziunea barbarilor. Emigrările oamenilor polari sînt ca fluxul Nilului care, în toate epocile, îngraşă cu mîlul său ţările slăbite ale Egiptului.

Am găsit Rusia gîrlă şi o las râu; urmaşii mei vor face din ea o mare întinsă, destinată a face roditoare Europa sărăcită, şi undele ei se vor revărsa peste toate stăvilarele ce nişte mîini slăbănoage ar putea să-i aşeze în cale, şi descendenţii mei ştiu să-i dirijeze cursul; pentru aceea eu le las învăţămintele următoare pe care le recomand atenţiunii şi observaţiilor lor statornice. – de a întreţine naţiunea rusă într-o stare de război permanent, a ţine soldatul rus în necontenit război, a nu-l lăsa să se repauseze decît pentru îmbunătăţirea finanţelor statului; a reforma armatele, a alege momentele oportune pentru atac.

A face astfel ca pacea să servească războiului şi războiul păcii, în interesul măririi şi prosperităţii crescînde a Rusiei. A chema prin toate mijloacele posibile, de la popoarele instruite ale Europei, căpitani în timp de război şi savanţi în timp de pace, pentru a face să profite naţiunea rusă de foloasele celorlalte ţări, fără a face să le piardă pe ale ei proprii.

A lua parte în orice ocaziune la afacerile şi certele Europei şi mai ales ale Germaniei care, fiind mai apropiată de noi, ne interesează de-a dreptul. A diviza Polonia întreţinînd tulburări şi gelozii continue; a interesa pe puternici cu preţul aurului, a influenţa dietele, a le corupe spre a avea o acţiune în alegerea regilor, a numi partizani şi a-i proteja, a face să intre trupele moscovite şi a le ţine în ţări străine pînă ce va veni ocaziunea pentru ca să rămînă acolo pentru totdeauna.

Dacă puterile vecine se opun, a le potoli momentan îmbucăţind din ţară pînă se va putea lua tot ce este de luat. A lua de la Suedia cît se va putea mai mult şi a face să fim atacaţi de ea pentru a avea un pretext de a o subjuga.

Pentru aceasta, trebuie izolată Danemarca de Suedia şi a întreţine rivalitatea lor. A lua totdeauna pe soţiile principilor ruşi dintre principesele Germaniei, pentru a înmulţi alianţele ca familii, a apropia interesele şi a uni Germania cauzei noastre porindu-ne influenţa. A căuta de preferinţă alianţa Engliterei pentru comerţul nostru cu o putere care are mai multă trebuinţă de noi pentru marina sa şi care poate fi mai folositoare dezvoltării marinei noastre.

A da în schimb lemnul nostru şi alte produse contra aurului ei şi a stabili între neguţătorii, mateloţii lor şi ai noştri raporturi continue care să-i formeze pe ai noştri în marină şi comerţ. A se întinde neîncetat către Nord, în lungul Balticei, precum şi spre Sud, în lungul Mării Negre. A se apropia pe cît este posibil de Constantinopol şi Indii.

Cel ce va domni peste aceste ţinuturi va fi adevăratul suveran al Lumii. Prin urmare, a provoca războaie continue atît turcului cît şi Persiei. A aşeza şantiere pe Marea Neagră, a se face stăpînă din ce în ce mai mult peste această mare, precum şi peste Baltica, punct îndoit şi necesar la reuşita proiectului; a grăbi decadenţa Persiei; a pătrunde pînă la Golful Persic; a stabili dacă este posibil, prin Siria, vechiul comerţ al Orientului şi a înainta pînă la Indii, care sînt antrepozitul lumii.

Odată ajunşi acolo, n-am avea nevoie de aurul Engliterei. A se căuta şi a întreţine cu grijă alianţa Austriei, a sprijini în aparenţă ideile sale de domnie suitoare asupra Germaniei şi a provoca împotriva ei şi pe sub mînă gelozia prinţilor.

A face să se ceară ajutoarele Rusiei de către unii, ca şi de către ceilalţi şi a impune asupra acestor ţări un fel de protecţiune care să prepare domnia viitoare. A se interesa Casa Austriei ca să gonească pe turc din Europa, şi a neutraliza geloziile sale din timpul cuceririi Constantinopolei, provocînd un război cu vechile state ale Europei, sau dîndu-i o porţiune din cucerire care i se va lua înapoi mai tîrziu.

A se întruni împrejur toţi grecii dezbinaţi sau schismatici, care sînt răspîndiţi în Ungaria sau Polonia, a-i centraliza, a-i sprijini şi a stabili dinainte o predominare universală printr-un fel de autoritate şi de supremaţie sacerdotală; vom avea atîţia prieteni printre fiecare din inamicii noştri.

Suedia dezmembrată. Persia învinsă. Polonia subjugată. Turcia cucerită. Armatele noastre reîntrunite. Marea Neagră şi Baltica păzite de corăbiele noastre. Trebuie deocamdată a propune separat şi foarte secret Curţii din Versailles, pe urmă Curţii Vienei de a împărţi cu ele imperiul universului.

Dacă una din doua acceptă, ceea ce este nelipsit dacă vom flata ambiţia şi amorul lor propriu, a se servi de una pentru a sfarîma pe cealaltă, angajînd cu dînsa pe rînd o luptă care nu va fi îndoielnică, Rusia posedînd pentru ea tot Orientul şi o mare parte a Europei. Dacă, ceea ce nu e probabil, fiecare din ele ar refuza oferta Rusiei, trebuie a le crea certuri şi a face să se ruineze una pentru alta.

Atunci, profitînd de un moment decisiv, Rusia ar tăbărî trupele sale concentrate mai dinainte asupra Germaniei. în acelaşi timp, două flote considerabile ar pleca una din Azov şi cealaltă din portul Arhanghelsk încărcate cu trupe asiatice, sub convoiul flotei armate ale Mării Negre, ale Balticei.

Inaintînd prin Mediterană şi prin Ocean, ele ar inunda Franţa de o parte şi Germania de altă parte şi aceste două ţinuturi biruite, restul Europei ar trece lesne sub noi, fără a mai da o lovitură de puşcă. Astfel se poate şi trebuie să fie supusă Europa.”

TEXTUL al II-lea

„În numele Prea Sfintei şi Nedespărţitei Treimi, NOI PETRU I, către toţi pogorâtorii noştri şi moştenitorii tronului şi guvernului naţiei rossieneşti:

Marele Dumnezeu de la care avem existenţa şi Coroana noastră, luminându-ne, şi sprijinindu-ne, îmi iartă mie a privi pe poporul rossienesc, ca chemat a stăpâni în viitorime toată Europa.

Eu pui temei acestei idei, că naţiile europene au agiuns, cele mai multe, într-o stare de decădere sau că merg ele cu mare grăbire spre a lor cădere.

Urmează dar a fi ele cu înlesnire şi fără îndoială subjugate de un popor tânăr şi nou când acela va ajunge la întregimea creşterii sale şi va căpăta totală puterea sa.

Eu privesc năvălirea popoarelor Nordului de a cuprinde ţările Occidentului şi ale Orientului ca o mişcare periodică hotărâtă în scopurile PRONIEI – care de asemenea au făcut a se renaşte şi poporul roman prin năvălirea barbarilor.

Strămutările oamenilor ce locuiesc spre pol sunt ca umflarea râului Nil ce vine la oarecare vreme ca să îngraşe cu ,al său mâl glodul ţărmurilor celor uscate ale Eghipetului. Eu am găsit pe Rossia un pârâuleţ şi o las un râu mare…, iar moştenitorii mei vor face-o şi mai întinsă, hotărât să rodească Evropa cea stârpită şi valurile lor se vor revărsa peste toate stavilele ce ar ispiti niscaiva mâini slăbănogite a pune împotriva lor, dacă însă urmaşii mei vor şti a îndrepta o direcţie a lor.

Pentru aceasta dar Eu le las lor instrucţiunile următoare care le, recomandă la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie.

I. A ţine naţia rossienească nepreacurmat într-o stare de război spre a avea pre soldaţii ei pururea deprinşi la război, nelăsând-o a răsufla, decât numai pre câtă vreme va cere trebuinţa de a duce în mai bună stare finanţele statului, de a preface armiile şi de a alege prilejul favorabil pentru a începe vreun război; cu acest chip se va face o pace să ajute războiului şi războiul să ajute pacea în interesul întinderii Rossiei şi a înaintării ei la înflorire.

II. A chema prin toate mijloacele posibile de la naţiile cele mai învăţate ale Evropei comandirii în vremi de război şi oameni învăţaţi în vreme de pace, spre a face ca naţia rossienească să capete folosul de la celelalte naţii fără a pierde nimica din ale sale proprii.

III. Să se amestece la tot prilejul în toate provinciile şi dezbaterile din Evropa, mai vârtos în cele din Germania care fiind mai cu apropiere o interesează mai cu seamă.

IV. A vârî vrajbă în Polonia, a hrăni în ea tulburări şi necontenite jaluzii, a-i câştiga cu bani pe cei puternici ai ei, a avea înrâuriri în Dietele lor şi a le cumpăra spre a putea lucra şi ei la alegerile Crailor lor; a-şi face partizani în Polonia şi a-i proteja, a vârî oşti rossieneşti în Polonia şi a le ţine vremelniceşte, până la prilejul de a rămâne acolo pentru totdeauna.

Dacă puterile megieşe s-ar împotrivi atuncea să le împace vremelnic împărţind-o… până când va putea lua de la ele înapoi ce li s-a dat.

V. A lua cât s-ar putea mai mult din notările Sveziei (Suediei, n.ed.) şi a şti cum să facă astfel ca însăşi Svezia să-i deschidă război spre a-i găsi pricină de a o subjuga. Pentru a isprăvi însă aceasta, trebuie a dezbina pe Svezia de Danemarca şi pe Danemarca de Svezia şi cu luare aminte a hrăni rivalităţile lor…

VI. A se însoţi prinţii rossieneşti totdeauna cu principesele din Germania spre a înmulţi rudirea cu mai multe familii a ei, a apropia interesurile ei de ale noastre, şi înmulţindu-se influenţa noastră acolo să se unească de la sine cu pricina noastră.

VII. A căuta să câştige alianţa de comerţ cu a Engliterei (Angliei, n.ed.) mai mult decât a oricărei alte puteri, pentru că ea este o putere care are mai multă trebuinţă de noi, la cele trebuitoare marinei, şi care poate fi şi mai folositoare la desvoltarea marinei noastre, a schimba cheresteaua noastră şi alte producturi ale noastre cu aurul ei şi a face ca neguţătorii şi matrozii să aibă cu ai noştri o nepreacurmată înclinare, căci ei vor deprinde şi pe acei ai naţiei noastre la navigaţii şi comerţ.

VIII. A se întinde neîncetat către Nord pe marginea Mării Baltice şi către Sud pe marginea Mării Negre.

IX. A se apropia cât s-ar putea mai mult de Constantinopol şi de India, ca acel ce va stăpâni acolo va fi cel adevărat stăpânilor al Lumii.

Deci trebuie a deschide necurmat războaie, când cu Turcia, când cu Persia, a face tarsanele (arsenale, n.ed.) pe Marea Neagră pentru a lucra la corăbii.

A pune câte puţin stăpânire pe această mare cum şi pe Marea Baltică, acestea fiind două poziţii trebuitoare la izbânda întreprinderii noastre.

A grăbi căderea Persiei, a străbate până la Golful Persic, a restatornici de se poate prin Siria comerţul cel din vechime al Orientului şi a-1 întinde până la India care este magazia Lumii.

Ajungând odată acolo, va putea atunci Rossia a se lipi de aurul Engliterei. (…)

X. A face de a se interesa curtea Austriei ca să se izgonească turcii din Evropa şi a nimici jaluziile ei, când se va ajunge la Constantinopole, întărâtându-i ei un război cu statele cele vechi din Evropa, sau dându-i o părticică din folosul izbânzii, care mai târziu i se va lua înapoi.

XI. A face pre toţi grecii cei dezbinaţi sau schismatici, ce sunt împrăştiaţi şi în Polonia, să se lipsească de ea, a-i face să i se închine, a se face sprijinul lor şi a-şi întemeia mai înainte o predominare universală, printr-un fel de autocraţie erarhică covârşitoare; aceştia vor fi atâţia prieteni pe care îi va avea Rossia în statul fieştecăruia duşman al ei.

XII. După ce Svezia se va desmăluda, Persia se va birui, Polonia se va subjuga şi Turcia se va supune, apoi adunând armiile noastre şi fiind păzită Marea Neagră şi Marea Baltică cu corăbiile noastre, trebuie mai întâi a propune îndeosebi şi foarte tainic la Curtea Franciei, apoi la cea a Austriei de a împărţi cu ea imperiul lumii. (…)

XIII. Dacă amândouă aceste Curţi vor refuza aceea propunere a Rossiei, care nu este nicicum de crezut, atuncea ar trebui să ştie cum se împarte între ele gâlcevirea şi a le face să se slăbească una pre alta, când apoi Rossia folosindu-se de un prilej hotărâtorii! va năvăli asupra Germaniei cu ostile sale cele pregătite, pornind totodată şi două flote mari: una de la Marea de Azov şi alta de la portul Arhanghelsk, încărcate cu cete de asiatici şi însoţite spre apărarea lor cu flote înarmate de la Marea Baltică şi Marea Neagră, care trecând de la Marea Mediteraniană şi de la Ocean vor năpădi – pe de o parte ele în Francia în vreme când pe altă parte va fi Germania năpădită.

Aceste două ţări, biruindu-se cealaltă parte a Evropei apoi, vor trece lesne şi fără nici o împotrivire sub jugul Rossiei. Aşa se poate şi aşa trebuie a se subjuga Evropa.

TEXTUL al III-lea

În numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii noștri, moștenitorii Tronului, Guvernanților și Nației Rusești.

Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a lor cădere. Urmează, dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr și nou, când va ajunge la întregimea creșterii sale și va căpata toată a sa putere …

Eu am gasit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stearpă.

Eu le las instrucțiunile urmatoare pe care le recomănduiesc la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie.

A ține Nația Rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la razboi… Războiul să ajute pacii, în interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în înflorire.

A chema prin toate putincioasele mijloace, de la națiile cele învățate ale Europei, comandiri în vreme de război și oameni învățati în vreme de pace, spre a face ca Nația rusească să capete foloase de la celelalte nații, fără a pierde nimic din ale sale proprii.

A se amesteca în toate pricinile și dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele țări care, fiind mai în apropriere, interesează mai cu seamă.

A vârî vrajba în Polonia, a hrăni în ea tulburări necontenite; a câștiga cu bani pe cei mai puternici, a avea înrâuriri în Dietele lor spre a putea lucra la alegerea Crailor lor și a-și face partizani în Polonia … Dacă puterile vecine s-ar împotrivi, să le împace împarțind-o cu ele.

A lua cât s-ar putea mai mult din hotarele Suediei și a ști cum să se facă ca însăși ea, Suedia, să-i deschidă război, spre a-i găsi pricina de a o subjuga. A dezbina Suedia de Danemarca și, cu luare aminte, a hrăni rivalitățile lor.

A însoți Prinții ruși întotdeauna cu prințese din Germania spre a înmulți influența noastră acolo … să se unească de la sine la pricina noastră.

A cauta alianța de comerț cu Englitera, mai mult decât a oricarei alte Puteri, pentru ca ea are mai mult trebuință de Noi … a schimba cheresteaua noastră și alte produse cu aurul ei și a face ca negustorii și matrozii ei să-i deprindă pe cei ai nației noastre spre navigație și comerț.

A se întinde neîncetat către Nord pe marginea Marii Baltice și catre Sud pe marginea Mării Negre.

A se apropia cât mai mult de Constantinopole și de India, ca acel ce va stăpâni acolo, va fi adevăratul stăpânitor al Lumii … A străbate până la Golful Persic, a restatornicii de se poate comerțul cel din vechime al Orientului și a se întinde până în India care este magazia lumii…

A căuta și a câștiga alianța Austriei … a o sprijinii în zadarnicele ei închipuiri de a stăpâni Germania… iar prin taină a întărâta dușmania Prinților Germaniei împotriva ei…

A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa și a nimici pretențiile ei cand vom subjuga Constantinopole…

A face pe toți grecii dezbinați ce sunt, împrăștiați în Ungaria, Polonia și alte tări, să se lipsească de ele și a se reface sprijinul lor și a intermedia o asociație universală; acestia vor fi tot atâția prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui dușman al ei.

Dupa ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga și Turcia se va supune … a propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărți cu ele Lumea, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine… Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa pe urmă …

Dacă amândouă aceste curți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceava și a le face să se slăbească una pe alta …

Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari ce vor năpădi Franța. Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei.

Material realizat de Stefan Ciochinaru

Sursa: IFM

Anunțuri